La 14 septembrie, Biserica Ortodoxă sărbătorește cu evlavie și reculegere una dintre cele mai însemnate praznice ale anului bisericesc: Înălțarea Sfintei Cruci. Această sărbătoare nu este doar o comemorare istorică, ci un apel viu la credință, pocăință și închinare față de lemnul mântuirii – Crucea Domnului nostru Iisus Hristos.
Ce sărbătorim la 14 septembrie?
Înălțarea Sfintei Cruci comemorează găsirea Crucii Domnului de către Împărăteasa Elena, mama Împăratului Constantin cel Mare, în anul 326 d.Hr., la Ierusalim. După ani de căutări și rugăciuni, Sfânta Cruce a fost descoperită într-un loc ascuns, împreună cu cuiele de pe ea. La găsirea ei, Crucea a fost „înălțată” în fața mulțimii, iar oamenii, văzând-o, strigau cu lacrimi: „Stăpâne, miluiește!”
Dar mai mult decât un eveniment istoric, această sărbătoare este o sărbătoare a triumfului – al Crucii, care a fost odată semn al rușinii și al morții, dar care, prin jertfa lui Hristos, a devenit semnul mântuirii, al biruinței asupra morții și al iubirii fără margini a lui Dumnezeu pentru oameni.
Crucea – semnul mântuirii noastre
În Evanghelie, Mântuitorul ne spune:
„Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze.” (Marcu 8, 34)
Crucea nu este doar un simbol, ci o chemare. Ea ne reamintește că viața creștină este o urmărire a lui Hristos prin jertfă, răbdare, iubire și biruință asupra păcatului. Crucea pe care o purtăm la gât, pe care o sărutăm în biserică, pe care o vedem în iconostas – este un semn al prezenței lui Hristos în viața noastră și al puterii Lui de a ne mântui. În această zi, Biserica ne îndeamnă la post, nu ca la o pedeapsă, ci ca la un mijloc de curățire și de apropiere de Dumnezeu. Postul de la 14 septembrie este unul dintre cele patru posturi de o zi din an – un mic efort prin care ne pregătim să primim harul Crucii.
Ce putem face în această zi?
- Participați la Sfânta Liturghie și la slujba de târnosire a Sfintei Cruci, unde Crucea este scoasă în mijlocul bisericii și închinată de credincioși.
- Sărutați Crucea cu evlavie, simțind în inimă puterea ei mântuitoare.
- Postiți – evitați carnea, laptele, ouăle și alte alimente de origine animală, pentru a vă curăța sufletul și trupul.
- Rugăciunea personală să fie mai adâncă – citiți Psalmii 118 sau rugăciunea „Stăpâne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”.
- Împărtășiți cu cei din jur semnificația Crucii – cu copiii, cu prietenii, cu cei care poate au uitat ce înseamnă acest semn sfânt.
Crucea – izvor de putere și alinare
În vremuri de necaz, de teamă, de suferință – Crucea este scutul nostru. În fața ispitelor, ea este sabia noastră duhovnicească. În durere, ea este mângâierea noastră. Pentru că pe ea, Hristos a răbdat pentru noi. A luat păcatele noastre, a împărtășit suferința noastră, a biruit moartea pentru noi.
„Dar departe să-mi fie mie de a mă mândri decât numai de Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care mie lumea este răstignită, și eu lumii.” (Galateni 6, 14)
Înălțarea Sfintei Cruci este o sărbătoare a luminii care izvorăște din întuneric, a vieții care biruie moartea, a iubirii care se jertfește pentru cei iubiți. Să ne închinăm astăzi Crucii cu lacrimi de recunoștință, cu inima umilită și cu credință neclintită.
Să nu privim Crucea doar ca pe un obiect, ci ca pe trăsătura de măcinare a vieții noastre duhovnicești, ca pe scara care ne duce la cer, ca pe scutul care ne apără în lupta cu răul.
Hristos a răstignit pe cruce păcatul – să-L lăudăm și noi, răstignind păcatele noastre prin pocăință și iubire!